smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

Saptamana mondiala a alaptarii la san

pe August 7, 2013

In fiecare an, intre 1 si 7 august, se organizeaza Saptamana mondiala a alaptarii, la initiativa World Alliance of Breastfeeding Action, o retea internationala de organisme ce lucreaza impreuna cu Organizatia Mondiala a Sanatatii si UNICEF pentru promovarea alaptatului la san.
Organizatia Mondiala a Sanatatii si UNICEF recomanda alaptarea exclusiva (fara apa, sucuri, ceaiuri sau lapte formula) pana la sase luni de viata si apoi continuarea alaptarii in paralel cu alte alimente pana la varsta de doi ani.
Ziua alaptarii a fost celebrata pentru prima data in Marea Britanie, Franta, Spania si China (1992), iar in prezent evenimentul se desfasoara in peste 170 de tari, timp de o saptamana, pentru a incuraja alaptarea si pentru a imbunatati starea de sanatate a bebelusilor din toata lumea.

Nu puteam sa las acest eveniment sa treaca nemarcat, mai ales ca el face parte din viata noastra de aproximativ un an si doua luni si dorim, atat eu, cat mai ales S. sa il mentinem pana la cel putin doi ani, asta daca Doamne-Doamne ne ajuta. Nu vreau sa intru in detaliile despre beneficiile alaptarii pentru ca am scris cateva randuri despre acest vast subiect aici.

Cred ca alaptarea la san ne-a apropiat cel mai mult, pe mine si pe fiul meu. Totul a inceput cu mari emotii, cum era de asteptat pentru o mamica tanara, dar cu buna indrumare a asistentei de la neonato de la Maternitatea „Elena Cuza”, Iasi.  E drept ca nu a fost atasat din prima clipa, acest lucru datorandu-se „lucrarilor de reparatie” de la nivelul perineului cauzate de rupturile de rigoare, lucrari care au durat doua ore aproape (!!!) Cu toate ca mi-as fi putut tine foarte bine puiul la san si in acele conditii. Insa, imediat cum am ajuns in camera de recuperare, S. a gustat pentru prima oara din lapticul de la mami, cu ochisorii inchisi, dar cu simturile ascutite, in cautare de ceea ce pierduse: mirosul si caldura din lumea lui. Mi-aduc aminte ca mititelul avea gurita asa mica incat nici nu putea sa cuprinda sfarcul ce parea imens. A trebuit sa il ajut sa-l prinda ca sa-l poata  molfai in voie.

Apoi, timp de trei zile am stat in saloane separate, tanjind unul dupa celalalt, ca acestea erau conditiile. Ba mai mult, programul de alaptare la fiecare trei ore mi se parea un abuz imens pentru ca vroiam sa il tin mereu la san, in brate. Jumatatea de ora pe care o aveam la dispozitie pentru a-l alapta o savuram cu atata lacomie, de parca imi faceam rezerve de emotii si stari, imagini si trairi pentru celelalte trei ore de asteptare, de invartit in salon si pe coridor, de umplut timpul cu alte lucruri decat ceea ce era mai important. Am primit sfaturi inainte de a naste sa profit la maximum de aceste momente caci vor fi singurele clipe de odihna si de singuratate. Niciodata nu am simtit ca as fi fost impovarata de prezenta si nevoia lui S. de a sta la san.

Din cauza icterului dezvoltat in a treia zi, in loc sa plecam acasa, am mai ramas o noapte la maternitate, noapte in care am fost mutati impreuna intr-un alt salon. Cu un ochi pe ceas (pentru ca avea program de ultraviolete) si cu altul la bucatica mea de suflet, m-am simtit oarecum eliberata pentru ca puteam sa-l pun la san si sa il las sa adoarma in voie, fara ca cineva sa ne intrerupa acele clipe intime si magice. Le-am savurat ca un insetat care se regasea acum in fata unui rau cu apa limpede si rece.

Ajunsi acasa, ne-a luat putin timp, mie si sotului, sa ne obisnuim cu mica prezenta din camera noastra. Trezitul din aproape doua in doua ore in primele doua luni, uneori si mai des, si absenta colicilor nu m-au facut sa simt aceasta perioada dificila. Da, am fost foarte norocoasa si pentru asta, de cate ori il alaptam pe S., ii multumeam lui Dumnezeu ca pot sa ii dau copilului meu tot ce e mai bun pe lume: lapte matern si multa iubire.

Trebuie sa recunosc ca nu totul a fost lapte si miere: pe la trei luni, a inceput sa se agite teribil la san, mai ales la cel stang, pe care l-a devorat mai mult in maternitate din cauza pozitiei mele pe scaun (epiziotomia nu ma lasa sa-mi gasesc o pozitie ideala). Nu reusea, ziceam eu, sa faca fata debitului, in comparatie cu cel drept care abia curgea. Frustrarea si nervii erau doua prezente aproape permanente pentru noi doi si nu stiu cum am depasit si momentul acesta. Pur si simplu i-am dat inainte, cu plansetele si incapatanarea de rigoare. Mai tarziu am inteles ca era clasicul puseu de crestere, care revine la 6 si la 9 luni.

Apoi, pe la 6 luni, sanul drept mi-a facut o neplacuta surpriza: inflamatie, vecina cu mastita. Antibioticele si masajul, dar mai ales suptul inversunat al lui S. m-au scos din incurcatura. Ne-am facut unul altuia numeroase si semnificative servicii prin intermediul acestui proces minunat.

Iesirile noastre in oras erau punctate de inevitabilele alaptari in public. Asa am ajuns sa alaptez in parc, la terasa, la birou (in timpul vizitelor la colegele de serviciu), in masina, prin parcari… nici nu mai stiu. Aproape toate pozitiile de alaptare au fost exersate, incercate si cernute, pana cand gurita si stomacelul puiului au fost satisfacute.

In afara de un sigur puseu de febra avut la 6 luni si un  nasuc infundat pe la 7 luni,  in rest, cele 14 luni de pana acum au trecut fara raceli, infectii sau alte neplaceri.

Acum, ne tinem imbratisati si papam laptic, in timp ce butonam celalalt san si incercam sa pronuntam „tzitzi”. Nu ne iese docamdata decat un „tiiiii” prelung, dar presarat cu un zambet de incantare pentru ca nimic nu ne face mai fericiti decat lapticul dulce si pielea moale si calda de la tzitzi lui mami.

Nu am timp pentru mine decat atunci cand puiul meu doarme, pentru ca in rest, prezenta mea e solicitata destul de des si acum. Nu suntem inca independenti, practicam co-sleepingul cu succes ( cu o trezire-doua pe noapte), iar semne de intarcare nu se intrevad la orizont, asadar, presimt ca ne prinde a doua aniversare si noi inca vom mai „tzitzili” intr-o veselie. Dar asta nu e o problema, ci dimpotriva, pentru ca stiu, sunt constienta si informata ca laptele meu si nu cel al altor specii, sau obtinut artificial, este cel mai potrivit pentru copilul meu, atat din punct de vedere nutritiv, cat mai ales psiho-emotional.

Mi-am depasit multe complexe, mi-am inlaturat multe angoase si mi-am linistit sufletul si mintea ascultandu-mi instinctul, cand alte voci imi spuneau ca trebuie sa-i dau ceai sau apa, cand el nu avea nici cinci luni, ca trebuie sa il alaptez dupa program, desi el plangea ca ii e foame, ca trebuie sa il masor inainte si dupa alaptare ca sa vad cat a mancat, ca trebuie sa doarma singur, de parca ar fi devenit adult peste noapte si trebuia sa isi castige independenta intr-un an, ca un san dezgolit cu un copil atasat nu inseamna pornografie si nici nesimtire, ci ascultarea si satisfacerea nevoilor unui bebelus, ca intarcarea nu se face cu forta daca nu ai motive foarte bine intemeiate.

Am acces la informatie, da, e adevarat. Asta m-a ajutat sa gasesc ratiunile stiintifice pentru care am ales sa fac ceea ce am facut. Insa, in prezent, sunt enorm de multe mame care nu stiu ce sa sa aleaga. Nu cred ca sunt de condamnat mamele care au ales laptele praf. Este optiunea lor, nu judec pe nimeni. Tocmai de aceea cred ca o astfel de saptamana a alaptarii la san, si orice ocazie de a aduce in atentie acest proces, trebuie exploatata. In spitale incep sa circule din ce in ce mai multe informatii despre beneficiile laptelui matern (stiu, inca mai exista si exemple negative), studiile recente scot la iveala noi si noi date minunate, grupurile de suport si organizatiile pro-alaptare sunt din ce in ce mai numeroase. Observ cu bucurie ca inimile si mintile mamelor se deschid, in ciuda unor atitudini greu de inteles a unor cadre medicale care, din contra, ar trebui sa insiste asupra beneficiilor si asupra continuarii alaptarii la san, in pofida greutatilor inerente. Acesta e un semnal ca lucrurile incep sa se miste in directia potrivita.

Multumesc lui Dumnezeu ca imi da sanatate sa-mi alaptez copilul, ca il tine si pe el sanantos si sa ne ajute si de-acum inainte ca pana acum, pana cand va crede El ca trebuie sa trecem la un alt nivel. Ma rog Lui sa le ajute tuturor mamelor si copilasilor lor, sa ii intareasca si sa le dea putere sa mearga mai departe, dincolo de toate incercarile vietii!

Multumesc mamicilor de pe grupul de sprijin de pe Facebook, „Alapteaza-ma, mami!”, o sursa inepuizabila de informatii si bucurii.

Ma inspira permanent:

http://alapteaza.wordpress.com/

http://www.worldbreastfeedingweek.org/

http://atasatlasanulmamei.blogspot.ro

http://www.laleche.org./

http://kellymom.com/?wref=bif

Anunțuri

Loc de dat cu parerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Ivy & mommy

on a journey...

Cărti gratuite în format PDF

Descarca gratuit in PC sau tableta cele mai bune carti electronice pdf

Camelia - Nicorina Edu

Profesor pentru învăţământul primar

Idei pentru mămici şi copii

Idei creative pentru timpul liber, reţete culinare, sfaturi practice

Arome de poveste

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

time4splash

Handmade, tutoriale, unicat, interviuri, sfaturi

Lucy Visinescu's Blog

Informatii si sfaturi despre dinti si nu numai

Fara sa stie, ingeri...

Unii au gazduit, fara sa stie, pe ingeri (Evrei 13:2)

TAG Toys

Stimulating Intelligence During the First Years of Life

Aventuri în Ouzoland (Miorițaland)

După opt ani de trai și viață pe malul mării, m-am întors la Timișoara. Am plecat 1, am venit 3.

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Copilăria noastră frumoasă / Our Beautiful Childhood

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

Lilutesa

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

Cristian Lisandru

festina lente - prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări...

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

doua fete cucuiete

cum ne petrecem timpul

Blogul Mamei (Începătoare)

Pășiți în lumea plină de culori a copilăriei

Lecturi si Arome

retete simple pentru oameni simpli

Claudette Bazar

de toate, amestecate

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Caiet pentru şcoala de...acasă

Joacă, şcoală şi terapie...acasă

%d blogeri au apreciat asta: