smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

Orice puști are nevoie de un campion – un TED pe săptămână

pe Ianuarie 24, 2014

Prima pâine câștigată din munca mea a fost obținută din salariul de profesor. Profesor de limbă franceză, suplinitor ca aproape orice proaspăt absolvent de facultate, într-o școală din ”buricul târgului”. Dacă puneai pe cineva să îți arate centrul orașului, centrul geografic, nimereai fix in punctul acela. Dacă o luai la pas până in acel punct, treceai pe lângă niște sedii opulente de bănci, apoi o luai la stânga pe lângă un centru stomatologic cu trei etaje si ferestre mari și fumurii, pe o stradă cu nume de de general român din timpul Războiului de Independență, presărată ici și colo cu câteva căsuțe cu etaj și termopane (!). După vreo 3-400 de metri, casele se micșorau, deveneau mai mici, mai inghesuite, mai afumate și mai aplecate. La capătul străzii cu nume de general se ivea acea școală, cu un singur nivel, un singur corp, cu ferestre înalte si uși de lemn. Pe acoperișul școlii străjuiau niște coșuri de fum. De fiecare dată când mergeam la școală aveam impresia că într-un sfert de oră, cât parcurgeam drumul de la stație până la școală, pe jos, mă intorceam cu vreo 40 de ani în urmă, mai ales iarna, când sobele fumegau și plecam acasă cu mirosul de cărbune ars ușor impregnat în haine.

Dar școala asta avea ceva special. Copiii înscriși veneau din cele mai diverse pături sociale și etnice: români și rromi, rromi mai instăriți și rromi mai nevoiași, familii mai unite și familii mai destrămate și chinuite, copii cu toții, copii cu nevoi speciale, copii speciali, dotați, copii cu dosar penal sau nu, copii care văzuseră deja Turnul Eiffel sau Capitolium-ul, dar cu mâna întinsă, copii care pe mine, ca dascăl, m-au scuturat de toate prejudecățile și de toate lecțiile de pedagogie și de psihologie a elevilor și mi-au creat propriul sistem de valori, mi-au reașezat principiile didactice și m-au învățat multe lecții de viață.

Când intri într-o astfel de școală, trebuie să te ștergi pe picioare la intrare și pe creier de orice ți se spune în facultate despre pedagogie. Aici intram în primul rând ca om, ca prieten, ca și confident și apoi ca profesor, pentru că nevoile acestor copiii, cu rezervoarele de iubire pe uscat, aveau nevoie de un om mai mare care să le vorbească pe limba lor, de cineva care să le dea și lor dreptate și să știe să țină tonul coborât când cei mai mulți dascăli  l-ar fi ridicat. Eu nu am știut să o fac. Manualele de pedagogie, cursurile de psihologie și experiența mea de elev și apoi de studentă nu m-au învățat aceste secrete. Sistemul m-a aruncat în marea asta de probleme cu o vestă de salvare spartă. Un an de zile am ieșit din acea școală spunându-mi că aceștia nu sunt copii normali. Un an de zile plângeam acasă întrebându-mă unde greșesc, de ce nu funcționează tot ceea ce am învățat.

Anul următor l-am luat de la zero. Am șters cu buretele toată logica și tot raționalismul acumulat, am aruncat la gunoi orice resentiment față de sărmanii aceia. Am inchis gura și am deschis urechile inimii. I-am lăsat pe ei să vorbească. Și când au inceput să vorbească nu s-au mai oprit. Nu îti ajung urechile și orele să asculți poveștile lor când ai o programă și o planificare pentru care ai semnat în condică. Dar, cu greu, am reușit să înțeleg  că ei aveau nevoie de o ureche, de un umăr, de cineva să îi creadă și să ia așa cum sunt: niște copii cu rezervele de iubire și înțelegere golite pentru că problemele părinților lor erau și problemele lor. Cum să reacționezi în situația în care îți întrebi elevul a doua zi de ce a lipsit și el își răspunde că nu a avut cu ce se încălța și a fost rândul celuilalt frate sau a celeilalte surori să ia perechea de încălțăminte pe care o au la comun??? Cum să reacționezi când doi elevi se bat pentru că unul a primit mai mulți bani de pachet și și-a cumpărat o pungă cu snacks-uri în care celălalt și-a înfundat mâna cu poftă și ciudă?

Cum să faci acești copii să se simtă speciali fără să se simtă umiliți în comparație cu ceilalți? Pentru că diferențele și discriminările erau la ordinea zilei chiar între ei, fără ca cineva din exterior să intervină. Un ”pletos” e inferior unui ”aurar” sau ”căldărar”. Un ”căldărar” e inferior unui ” aurar” sau ”argintar”. Lecții de viață cum am primit în această școală nu cred că aș fi primit nici într-o școală de țară.

Cadrele didactice se schimbau aici în fiecare vară. Eu am stat trei ani. Știi cum stau babele la poartă și se holbează când prin fața porții trece câte un străin? Așa eram și noi, dascălii care prinseserăm un pic de rădăcini, măncaserăm destulă pâine ”nesărată”, cum spuneam atunci, în acea școală, și vedeam câte o ”prospătură” intrând cu propriile valori și așteptări și ieșind cu tot ”radarul” dereglat. Ne revedeam pe noi la început.

Copiii au nevoie să fie ascultați, să fie mângâiați. Pune mâna pe creștetul unui copil care a uitat de apă și săpun de câteva zile bune, un copil pentru care singurele atingeri părintești sunt palmele sau  picioarele și observă cum se ferește de tine crezând că vei face la fel, observă cum i se umplu ochii de mirare și nedumerire, neînțelegând ce îi faci. Din acel moment e al tău, poți să faci ce vrei cu el, ai devenit dumnezeul lui. Aici e punctul cel mai alunecos: cum faci să nu-l dezamăgești, să-l înțelegi, să-l asculți fără să-l faci dependent de tine, fără să te erijezi ca părinte?

Ce e un dascăl? Un părinte surogat sau un formator de spirite? Un gardian, un funcționar sau un îndrumător? Un transmițător de  informații sau un transformator de valori și caractere?

Rita Pierson mi-a readus la suprafață aceste amintiri. Ce fel de dascăl vrei pentru copilul tău?

clip TED cu subtitrare în limba română:

http://new.ted.com/talks/rita_pierson_every_kid_needs_a_champion

Anunțuri

3 responses to “Orice puști are nevoie de un campion – un TED pe săptămână

  1. Andrea spune:

    Iti multumesc ca ai impartasit din experienta si trairile tale. Si ai avut dreptate, Rita Pierson este un alt profesor remarcabil, ma bucur ca ai postat clipul si despre el; o voi cauta pe internet sa o mai ascult, ca se merita.

    Apreciază

  2. sakura spune:

    excelent articol. as spune ca fiecare dascal are potential sa devina un formator de suflete,.. insa nu stiu ce se intampla pe parcurs.. unde dispare aceasta dorinta de atingere a scopului?
    ce ii face pe oameni sa dispretuiasca sufletele din fata lor, care sunt avide de cunoastere, de atentie, de incredere..?

    Apreciază

    • alinafilip spune:

      Multumesc pentru apreciere.In primul rand, scuza-ma ca nu am vazut comentariul tau, dar, din motive inexplicabile mie, a intrat in spam unde nu prea verific.
      Ai dreptate si e frumos ce gandesti ca fiecare dascal are acest potential. Altfel nu cred ca ar fi pornit pe calea aceasta, cel putin asa vreau sa cred. Mai cred ca cei care se ratacesc pe parcurs, de fapt se ratacesc de propriile principii care i-au motivat initial, de propria persoana. Cand primesti lovituri din jur, din partea sistemului, e greu sa te mai mentii pe cursul tau. Si atunci cei mai putin luminati, cei cu inima mai putin deschisa, cei care vin doar ca sa bifeze inca o ora in condica, nu remarca si nu valorifica acele sufletele minunate. Citeam in cartea „Cele cinci limbaje de iubirie ale copilului” ca orice copil poate fi disciplinat daca se simte iubit, daca rezervorul de iubire este plin. Ca sa umpli un rezervor de iubire si sa-l mentii asa trebuie sa fii atent la cel de langa tine si sa ii vorbesti pe limba lui a iubirii: poate isi doreste sa fie mai mult imbratisat, mai mult incurajat, poate vrea mai mult timp sau atentie de la tine sau poate mici cadouri sau servicii. La fel e si la clasa. Nu poti satisface toate nevoile de iubire, atentie ca nu esti parintele lui, dar daca vorbesti sincer si le arati ca ii apreciezi asa cum sunt ei, unici, cu defecte si avand dreptul si obligatia sa greseasca, nu ai cum sa nu ajungi la sufletul lor. Eu imi amintesc ca invatam la anumite materii cu placere, chiar si la facultate, pentru ca aveam drag de dascalul respectiv. Dar unii o iau ca pe un simplu job. Si de aici pana la nefericire nu mai e mult. unii isi cauta nefericirea la catedra, cred. De aceea esueaza.

      Apreciază

Loc de dat cu parerea

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Ivy & mommy

on a journey...

Cărti gratuite în format PDF

Descarca gratuit in PC sau tableta cele mai bune carti electronice pdf

Camelia - Nicorina Edu

Profesor pentru învăţământul primar

Idei pentru mămici şi copii

Idei creative pentru timpul liber, reţete culinare, sfaturi practice

Mămica Activă

Echilibru între pasiunile profesionale și viața de mamă

Arome de poveste

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

time4splash

Handmade, tutoriale, unicat, interviuri, sfaturi

Lucy Visinescu's Blog

Informatii si sfaturi despre dinti si nu numai

Fara sa stie, ingeri...

Unii au gazduit, fara sa stie, pe ingeri (Evrei 13:2)

TAG Toys

Stimulating Intelligence During the First Years of Life

Aventuri în Ouzoland (Miorițaland)

După opt ani de trai și viață pe malul mării, m-am întors la Timișoara. Am plecat 1, am venit 3.

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Copilăria noastră frumoasă / Our Beautiful Childhood

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

Lilutesa

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

Cristian Lisandru

festina lente - prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări...

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

doua fete cucuiete

cum ne petrecem timpul

Blogul Mamei (Începătoare)

Pășiți în lumea plină de culori a copilăriei

Lecturi si Arome

retete simple pentru oameni simpli

Claudette Bazar

de toate, amestecate

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Caiet pentru şcoala de...acasă

Joacă, şcoală şi terapie...acasă

%d blogeri au apreciat asta: