smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

Macarons cu parfum de liliac – povestea unei regăsiri

M-am temut mereu de înălțime. Cu toate acestea, am îndrăznit să închiriez acea cameră de vreo 20 de metri pătrați la mansarda clădirii doamnei Georgette, o cameră simplă, cu parfum de lavandă și tutun impregnat în tapetul oliv, mai degrabă gri de la atâta fum, de pe strada Jasmin, numărul 27.

– Bună afacere! O chirie ca asta nu mai găsești atât de aproape de Turnul Eiffel, mai ales în arondismentul 16. Lumina e perfectă pentru a putea lucra la peisajul provensal. Trebuie să-l termin până săptămâna viitoare, până la inaugurarea expoziției.

Azi, soarele de aprilie m-a răsfățat și mi-a oferit atâta căldură și lumină încât să-mi termin pânza și aproape că am uitat să mai mănânc. Ce uituc sunt! Ultimul colț de pâine l-am aruncat pe fereastră ca să scap de agitația unor porumbei ce-și făcuseră cuib chiar deasupra ferestrei mele. Altădată i-aș fi lăsat să gângurească, dar azi nu aveam vroiam să mă deranjeze nimc.

Trebuie să ies. Am nevoie de o gură de aer proaspăt, să mă adun și să mă îndrept către cea mai apropiată boulagerie. Știu deja că monsieur Dumont nu mai are mare lucru pe rafturi, dar sper să mai găsesc ceva înainte să închidă. La naiba! E încă rece afară! Mi-am îndesat mâinile în redingota subțire, țin strâns câțiva franci și trec razant pe lângă cofetăria deschisă de două zile unde încă nu e multă lume la mese. Mă înfing în ușa brutăriei cu siguranța unui polițist care știe că acolo îl va găsi pe martorul cheie care să-l ajute să închidă un caz complicat. Și eu știam că voi găsi o ultimă baghetă care să acompanieze niște felii de Brie și cele două nectarine rămase în frigider. Am avut noroc, știu, de obicei sunt un tip norocos, găsesc ceva pe ultima sută de metri: o idee, ceva de cumpărat la ofertă, o chirie bună, orice să mă salveze.

Trec de cofetărie și inspir adânc. Trebuie să fie o plăcere să lucrezi într-un asemenea loc: atâtea arome, ingrediente. Oamenii intră de plăcere aici și ies fericiți. Cum lucrează creierul! Are o memorie a mirosurilor fantastică și nu îți dă pace până nu îi oferi acele câteva clipe trecătoare de satisfacție.  Ceva mă trage înapoi. Mă scutur de ultimii franci.

-Hai, Dominique, o ultimă favoare pe ziua de azi! Meriți o răsplată!

Deschid ușa cofetăriei. Magnolia, am observat că se cheamă. Înăuntru doi copii se delectează din două madeleine cu glazură de vanilie. Mă îndrept spre tejghea cu ochii mereu ațintiți spre vitrina colorată ca un magazin de jucării. Sunt sensibil la culori, la tot ce e parfumat și la tot ce îmi încântă simțurile. Un platou imens de macarons îmi fac inima să bată mai tare. Se pare că ele au ieșit câștigătoare.

–Mademoiselle, acele macarons lila, îmi place cum arată. Aș vrea o cutie medie, s’il vous plaît!

După ce termin fraza îmi îndrept privirea spre domnișoara ce abia se întorsese spre mine. Liliac! E un parfum de liliac! Într-o cofetărie nu există asemenea arome. Și apoi, e un parfum de femeie. E atât de puternic încât să răzbată peste aceste arome de prăjituri, dar suficient de plăcut încât să vrei să-l mai simți o dată  și încă o dată… Vine dinspre ea! Abia acum remarc ochii ei verzi. Îmi zâmbește și mă întreabă ceva. Nu am înțeles. Mintea mea e prea ocupată să admire verdele crud din privirea ei peste care alunecă încet, foarte încet o șuviță din părul ei șaten, prins cu o eșarfă violet.  O fracțiune de secundă, intinsă la maximum, în care mă simt purtat în afara timpului și spațiului parizian, o privire mă aruncă într-un loc ascuns din sufletul meu: o bancă străjuită de flori de liliac, pe care stau ținându-se strâns doi adolescenți într-o îmbrățișare puternică, amenințată de o iminentă despărțire.

3964270_BOUQUET-DE-LILAS-BLANC

–Monsieur, le oferiți cadou sau sunt pentru dumneavoastră?

–Oh, mon Dieu, cred că ți le voi oferi ție, Anne!

Atunci, în acea clipă, privirea verde i s-a umplut de lumină și de lacrimi! Doisprezece ani în care parfumul ei de liliac m-a urmărit până și în pânzele mele, doisprezece ani în care simțurile mele au devorat tot ce mă aducea mai aproape de ceea ce însemnase Anne în adolescența mea târzie: arome, culori, senzații, ani în care am reconstruit liniile trupului ei ca un sculptor în trupurile altor femei. Acum ea era în fața mea! Am sărit să o cuprind din nou. Mâinile ei fine, acele degete lungi și bine articulate îmi mângâiau însetate din nou chipul. Nu mai eram adolescenți, eram doi adulți cu visele aruncate în zările îndepărtate ale lumii, reuniți de niște arome îmbietoare de cofetărie. Acum, niciun spectru al vreunui viitor incert nu ne mai amenința.

–Nu te-ai schimbat, Dominique!

–Ai inflorit, Anne!

Nota autoarei: câte parfumuri  Frech Lilac îmi vor trebui ca să mă inspire să scriu întreaga poveste a celor doi îndrăgostiți?

Mulțumesc Organic Baby!

parfum french lilac

Anunțuri
1 Comentariu »

Smoothie curcubeu

sau cum mai învăţăm noi fructele şi culorileBeach-Rainbow-Art- Eu nu scriu despre femei, ci pentru femei. Scriu pentru cele care caută cu dragoste orice poate fi mai bun pentru puiul lor, pentru ele, pentru jumătatea lor. Orice căutare făcută cu dragoste se termină cu o iluminare, cu o stare de exaltare, dar ea, căutarea, nu se sfârşeşte cu adevărat niciodată pentru că pe drumul descoperirii, noi uşi se deschid, noi oportunităţi, provocări care ne aduc mai aproape sau ne îndepărtează de ceea ce ne dorim.

Astăzi te răsfăţ cu o reţetă a fericirii. A fericirii sufletului, ochilor şi a corpului, pentru că atâtea culori la un loc înseamnă sănătate, vitalitate şi echilibru. Îţi sugerez ca atunci când vrei să cumperi fructe şi legume, alege-le astfel încât paleta coloristică să fie cât mai largă. Astfel te asiguri că vei profita de maximum de vitamine, minerale şi alţi fitonutrienţi. Este bine-cunoscut faptul că, în functie de culoarea lor, fructele şi legumele au anumite proprietăţi benefice asupra organismului.

Ca să nu mă pierd în explicaţii ştiinţifice, mai bine îţi povestesc cum mai învăţăm noi culorile si fructele după ceea ce pun în blender.

Aşadar, smoothie-ul de azi este o explozie de culoare, de energie şi chef de viaţă. În cana de la blender am pus tot ce am găsit în coş şi prin congelator: un măr întreg („mă” pe limba lui Ş), o portocală („coca”), o clementină (tot „coca”) sau chiar două, o banană („babana”), vreo două kiwi („ibi”), nişte boabe de struguri roşii („tueeeee”), o ceaşcă de mure congelate („mueeee” 🙂 ). Cu alte cuvinte, exact culorile curcubeului. Fiecare fruct a fost bine măsurat din priviri de Ş. Cu siguranţă  pozele nu se apropie de farmecul pe care îl au acestea atunci când cei mici le văd în realitate, pot pune mâna pe ele, le pot mirosi şi gusta. Peste toate am pus un pic de apă cât să antreneze cuţitele şi le-am dat la treapta întâi, apoi a doua, timp de vreo două minute maximum, cât să macine orice urmă de fruct mai dur.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Ortorexicii şi veganii vor sări pe mine şi vor spune că în sezonul asta nu prea mai ai şanse să găseşti struguri eco, că toţi sunt de import, de o calitate îndoielnică. Da, dar dacă mai ştii vreo mătuşă pe la ţară care şi-a făcut provizii pe iarnă din bunătăţi crescute fără pesticide şi îngrăşăminte chimice, fă-i o ofertă de nerefuzat şi pune mâna pe ele. Merită!

Ştii deja că prefer blenderul pentru că aşa ne putem bucura de toate resursele nutritive ale fructelor şi nu riscăm să ne dăm glicemia peste cap  cum se întâmplă cu un suc proaspăt stors. Aici regăsesc coaja care adună în ea mai toată energia solară, pulpa plină de apă, vitamine şi minerale şi seminţele care, odata măcinate, permit organismului sa fie valorificate cât mai mult.

Iată o modestă ilustrare a nectarului minune:

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA Cu drag!

Lasă un comentariu »

Coronite de Craciun handmade

Daca e Craciun, e lumina. E lumina care ne apropie si topeste „pojghita” de indiferenta, de egoism, de izolare, poate, din noi si face sa reinvie copilul inocent, generos si vesel care sta ascuns in ungherele inimii noastre. Dorinta aceasta de a ma bucura ca un copil de Craciun m-a facut sa scot anul acesta mult mai devreme bradul si sa-l ornam. Asa, l-am putut introduce si pe S. in atmosfera speciala a sarbatorilor. Luminitele, globurile, ghirlandele, i-am lasat pe copiii din familia noastra sa le aseze cum au vrut ei in bradul nostru artificial (cum altfel). Desigur ca ochiul meu critic nu a lasat lucrurile asa si am intervenit pe ici, pe colo pentru un ultim retus. 🙂

Atunci cand inchid ochii si ma gandesc la parfumurile ce-mi inundau in copilarie simturile in timpul sarbatorii Nasterii Domnului, cel de coaja de portocala si cel de brad imi revin primele in minte. Iar cel mai placut mod de a reinvia atmosfera de altadata mi s-a parut a fi sa le combin intr-o coronita de Craciun. Cand eram copil, mama rupea cateva crengute de la baza bradului, pentru ca pe atunci nu ne puneam problema alegerii unui altfel de brad decat unul natural, precum si pe cea a cumpararii unuia care sa ne umple casa (copilaria anilor ’80 nu a fost una usoara), si impletea o coronita, o decora cu cateva conuri pastrate de prin expeditiile noastre de-o zi prin padure, dadea o stralucire festiva prinzand cateva globuri si lumina masa de Craciun cu cateva lumanarele prinse cu niste clesti decorativi. Anul acesta mi-am dorit sa contribui la decorarea casei cu ceva care sa recreeze starea de atunci.

Si iata ce a iesit: doua coronite, prima pentru usa de la intrare si cealalta pentru masa de Craciun.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Pentru cea de-a doua coronita am folosit conuri aurite si felii de portocala uscate pe calorifer. Mi-e mai draga a doua pentru ca am ornat-o cu o panglica galbena din satin, ramasa de la marturiile facute de mine pentru nunta noastra. Simteam ca ii va veni si ei un moment de glorie…

Acum caut niste idei pentru decorarea farfuriilor invitatilor, dar cred ca voi adopta varianta „simplu, dar de efect”: o crenguta de brad, cu o fundita si un clopotel auriu. Mi-au mai ramas cateva crengute pe care le-am pus intr-o vaza cu apa si sper sa reziste pana atunci. Pentru pahare, am primit cadou de la kumi (nasica lui S. 🙂 ) un set minunat de accesorii handmade pentru paharele cu picior (wine charms). E o idee despre care nu auzisem pana sa mi le arate ea si e foarte utila atunci cand sunt mai multi invitati. Pe langa faptul acest accesoriu care se prinde de piciorul paharului inveseleste masa invitatilor, acesta ii confera si o particularitate, personalizandu-l si facandu-l mai usor de recunoscut atunci cand un musafir incearca sa-si regaseasca paharul de vin sau sampanie la o petrecere, de exemplu, unde lucrurile se mai amesteca putin.

Cat despre meniu…aici e o alta poveste…

Lasă un comentariu »

Ivy & mommy

on a journey...

Cărti gratuite în format PDF

Descarca gratuit in PC sau tableta cele mai bune carti electronice pdf

Camelia - Nicorina Edu

Profesor pentru învăţământul primar

Idei pentru mămici şi copii

Idei creative pentru timpul liber, reţete culinare, sfaturi practice

Mămica Activă

Echilibru între pasiunile profesionale și viața de mamă

Arome de poveste

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

time4splash

Handmade, tutoriale, unicat, interviuri, sfaturi

Lucy Visinescu's Blog

Informatii si sfaturi despre dinti si nu numai

Fara sa stie, ingeri...

Unii au gazduit, fara sa stie, pe ingeri (Evrei 13:2)

TAG Toys

Stimulating Intelligence During the First Years of Life

Aventuri în Ouzoland (Miorițaland)

După opt ani de trai și viață pe malul mării, m-am întors la Timișoara. Am plecat 1, am venit 3.

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Copilăria noastră frumoasă / Our Beautiful Childhood

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

Lilutesa

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

Cristian Lisandru

festina lente - prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări...

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

doua fete cucuiete

cum ne petrecem timpul

Blogul Mamei (Începătoare)

Pășiți în lumea plină de culori a copilăriei

Lecturi si Arome

retete simple pentru oameni simpli

Claudette Bazar

de toate, amestecate

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Caiet pentru şcoala de...acasă

Joacă, şcoală şi terapie...acasă

%d blogeri au apreciat asta: