smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

Culegi ceea ce semeni

…suna un proverb. Pentru ca la un an si jumatate, printul e mai tot timpul dupa mine, inclusiv la baie cand ma cheama natura (pentru ca suntem si in faza „potty training”), treburile din casa ajung sa fie facute pe „slow motion” si mai ales cu asistenta din partea lui. Ar parea ca e prea dependent de mine, dar sper ca este doar o faza normala prin care trec toti copii la varsta asta. Nu e zi in care sa nu ma gandesc cum va fi cand ma voi reintoarce la serviciu si el va intra pentru prima oara intr-un mediu necunoscut, fara mama pentru mai mult de 10 minute (timpul maxim pe care S. il petrece in absenta mea). „Rau, Alina, rau!”, parca aud niste reprosuri din strafundul constiintei. Dar nu stiu cum altfel ar fi trebuit sa fac. Sa-l las sa se inece in lacrimi de dorul meu? NU! Sa il las singur cu bunica cu care locuim? Am mai avut situatii de acest gen. A fost ok, dar nu suficient. Probabil ca va trebui sa incep sa il las aproape zilnic cate 10 minute, apoi 15 si tot asa, din ce in ce mai mult, cu bunicii si tata in week-enduri pentru a-l obisnui cu ideea ca mama poate sa plece  si ca lumea nu se sfarseste daca ea nu e prin preajma.

Insa, vorba populara dintru inceput mi-a venit acum in minte pentru ca, facand retrospectiva zilei, pustiul meu s-a implicat destul de mult in activitatile casnice. Daca e marti, e „laundry day 1” si daca una din masini e plina de minipulovere, minipantaloni si minipijamale, atunci nicio hainuta nu va ramane in cuva. Dupa dragutul gingle de final al masinii de spalat (achizitie de „blec fraidei”), S. s-a postat frumos in fata ei, asteptandu-ma sa deschid cuva. In acel moment, s-a asezat pe vine si cu ambele manute scotea hainutele si le punea una cate una in cos. Tot ce aluneca in afara lui era meticulos pus la loc, sa nu cumva sa ramana acolo. Nu am putut rata momentul fara sa o anunt si pe „bue” (buni Lila) de isprava nepotului. E inutil sa mai adaug ca nu a ramas nimic in cuva. In timpul verii, placerea lui era sa ma vada incantata si pupandu-l pentru fiecare hainuta pe care mi-o dadea ca s-o pun pe sarma la uscat in gradina. Dar vremea de azi nu ne-a permis sa ne jucam ca o echipa de-a intinsul rufelor. Insa momentul acesta, atat cat a fost, a fost sublim.

O alta initiativa de a se implica in ceea ce faceam a fost stersul oglinzii de la sifonier. Nu am scapat fara un mic ajutor din partea lui S.

E  important sa il atrag in treburile mele, la inceput ca o joaca, pentru ca asa invata cei mici, fara sa il fortez: daca ii place si vrea si el sa se bage, de bine, daca nu, il las sa faca ce vrea. Mai greu este uneori cand nu ma lasa sa imi termin ceea ce am inceput si ma trage de mana sa ma duca undeva sau vrea tzitzi exact in acel moment si in acel loc in care sunt eu. Daca e treaba care se lasa cu ars de mancare sau inundat prin casa, incerc sa il las, sa ii explic ca mami nu poate exact acum cand vrea el pentru ca altfel iese „uf”. Daca nu, il iau sa ii umplu rezervorul cu afectiune si atentie, tehnica exersata si confirmata ca fiind eficienta, si apoi imi continui activitatile linistita.

Ce se va pastra din acest spirit de initiativa mai tarziu nu stiu, dar stiu ca  aceste lucruri macar nu ii vor fi straine si poate cea care ii va fi alaturi  peste ani si ani, va fi o femeie fericita si el la fel ca stiu sa isi imparta treburile intr-o casa, asa cum vede la tati si mami. Doamne ajuta!

Lasă un comentariu »

Pași prin iarbă – cât de benefic e mersul desculț

7048765-mother-walking-with-her-baby-in-spring-green-fieldUn pas mic pentru umanitate, un pas mare pentru OM

Un pas mare pentru omulețul care crește sub ochii mei…pas pe care l-am visat, l-am anticipat încă de când era în burtică. Atunci când pășește timid, ancorat bine în mâinile mele, în minte mi se creează imaginea unei ființe care se desprinde încet- încet de mine, cordonul ombilical nevăzut se subțiază și el și simt cum o nouă etapă se conturează, cu noi provocări, noi speranțe și noi temeri.

Pe tot parcursul sarcinii mi-am imaginat primul an din viața lui Ștefan, scenă cu scenă, ca un regizor: de la prima băiță, primul meniu diversificat, primele silabe și zâmbete, până la primii pași…Imaginea pe care o am veșnic în minte este cea cu Ștef, ținându-mă strâns de mână, făcând primii lui pași, cu piciorușele lui goale, prin iarba încolțită din fața casei noastre, printre gâze dezmorțite și raze de soare vioi ca după o moleșeală îndelungată.

În fiecare zi mă gândesc ce să aduc bun în viața lui, ceva care să îl pregătească pentru viitor. Micile gesturi zilnice pe care le facem împreună știu că îi vor forma caracterul, personalitatea, și îl vor ajuta să se autodefinească și să-și contureze un stil de viață potrivit.

Săptămâna trecută, tati și buni Lila au făcut o treabă grozavă: au refăcut gazonul ars de seceta din anii anteriori. Asta înseamnă un singur lucru: alergătură și fugareală pe cinste prin iarba verde la vară!! 🙂 Și am de gând să îl las cât se poate de mult desculț pe pământ. E cea mai potrivită metodă de masaj a tălpilor, de detensionare, de încărcare energetică a trupului și de prevenire a afecțiunilor circulatorii la nivelul picioarelor. Se realizează astfel un transfer de energie, un fel de împământare prin stimularea tuturor terminațiilor nervoase de la nivelul tălpii cărora le corespund toate organele corpului uman. Aceste legături sunt procesate prin coloana vertebrală şi creier. Prin masaj tălpile, durerile şi stresul se atenuează, iar organismul intră într-o senzaţie confortabilă. Să mai adaug faptul că în cazul copiilor care poartă mai mereu încălțăminte  probabilitatea apariţiei unor deformări ale picioarelor este de trei ori mai mare decât la micuţii care umbă desculţi?

video-reflexoterapia-face-minuni-pentru-organism-1

Mersul cu picioarele goale ajută la eliberarea sentimentelor negative şi la restaurarea echilibrului organic şi intelectual. Astfel, poți gândi mai limpede şi te poți concentra mai uşor. De asemenea, contribuie la eliberarea de presiune psihologică ce distruge imunitatea organismului şi-l face vulnerabil în faţa bolilor.

Ei? Nu sună bine? Eu aș sugera educatorilor și diriginților ca în cadrul “Săptămânii altfel” să programeze cateva activități cu copiii desculți în iarbă. Sunt sigură că vor remarca niște modificări pozitive în atitudinile și starea generala a copiilor.

Acum voi adăuga la paharul de apă caldă și lămâie stoarsă pe stomacul gol dimineața și un sfert de oră desculță prin rouă cu prichindelul. 🙂 descult

Lasă un comentariu »

Ștefan, hai sã ne jucãm!

             Pentru copii, jocul e metoda cea mai frumoasã și eficientã de a învãța și de a se dezvolta. Nimeni nu poate contesta acest lucru, cu atât mai mult cu cât, în metodele moderne de educare și formare, în școli, ludicul este valorificat sub numeroase forme:  activitãți individuale și în grup, exerciții de descoperire și de rezolvare de probleme, etc. Nu e cazul aici sã fac o teorie a ludicului în metodele de învãțare. Vreau sã subliniez faptul cã metodicienii au înțeles rolul lui în dezvoltarea “piticilor”. Nu știu în ce mãsurã înțeleg pãrinții rolul jocului și importanța lui. Pentru unii dintre ei, joaca este o pierdere de timp în care copilul ar fi trebuit sã facã altceva. Când un copil este întrebat de pãrinți ce a fãcut la școalã iar acesta rãspunde: “Ne-am jucat”, pãrintele va înțelege cã dascãlul a pierdut timpul de pomanã, în loc sã facã exerciții la mate sau la gramaticã. Aici intervine o rupturã între ritmul de la școalã și cel de acasã și, practic, aici este marea problemã: adulții au uitat sã se mai joace.

            Cine s-a jucat cu un copil, cine a uitat de sine, de poziția lui în societate, cine a lãsat masca de pãrinte jos, fãrã nici o teamã cã-și va pierde autoritatea, trebuie sã fi simțit acea stare aproape de inocențã. O eliberare de constrângerile societãții, o ieșire din real. Sã urmãrești un copil cum se joacã, privind lucrurile nu ca un adult, ci cu suflet de copil, este ca o evadare în rai. Eu așa o simt și dacã e cineva care nu e de acord cu mine poate sã mã contrazicã oricât. Nu-l voi crede. Și de aceea, vreau ca joaca sã fie cât mai prezentã în viața copilului meu. Nu-l cred pe acela care va spune cã așa nu va învãța niciodatã sã fie responsabil, sã se maturizeze, cã va lua lucrurile în viațã “à la légère”. Ce e rãu în a te juca? Pânã și Dumnezeu se joacã!! Eu cred cã trage cate o halcã acolo uneori… Când eram micã, bunica mea din partea mamei, mãmaia, cum îi spunem noi,  îmi spunea cã uneori zâmbeam în somn pentru cã se jucau îngerii cu mine. Ce-mi plãcea ideea asta! Și astãzi îmi place sã cred cã atunci când îl vãd pe Ștefan zâmbind în somn e pentru cã niște îngerași îi fac mutrișoare și îi fac “avionul”, joaca lui preferatã.

De când începi sã te joci cu bebelușul tãu? Ce rol au acele activitãți pe care le desfãșori cu el? Cum le adaptezi pentru cei mai mici? Ce fel de jucãrii cumperi sau creezi pentru ei?

Într-un post viitor voi povesti despre cum ne-am jucat și ne-am distrat noi trei pânã acum și ce influențã au avut aceste activitãți asupra “micului nostru prinț”.

Pe curând.

Lasă un comentariu »

Ivy & mommy

on a journey...

Cărti gratuite în format PDF

Descarca gratuit in PC sau tableta cele mai bune carti electronice pdf

Camelia - Nicorina Edu

Profesor pentru învăţământul primar

Idei pentru mămici şi copii

Idei creative pentru timpul liber, reţete culinare, sfaturi practice

Arome de poveste

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

The WordPress.com Blog

The latest news on WordPress.com and the WordPress community.

time4splash

Handmade, tutoriale, unicat, interviuri, sfaturi

Lucy Visinescu's Blog

Informatii si sfaturi despre dinti si nu numai

Fara sa stie, ingeri...

Unii au gazduit, fara sa stie, pe ingeri (Evrei 13:2)

TAG Toys

Stimulating Intelligence During the First Years of Life

Aventuri în Ouzoland (Miorițaland)

După opt ani de trai și viață pe malul mării, m-am întors la Timișoara. Am plecat 1, am venit 3.

ursuleți năzdrăvani

frânturi din viață

Copilăria noastră frumoasă / Our Beautiful Childhood

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

Lilutesa

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

Cristian Lisandru

festina lente - prin(tre) cuvinte, gânduri, mirări...

TED Blog

The TED Blog shares interesting news about TED, TED Talks video, the TED Prize and more.

doua fete cucuiete

cum ne petrecem timpul

Blogul Mamei (Începătoare)

Pășiți în lumea plină de culori a copilăriei

Lecturi si Arome

retete simple pentru oameni simpli

Claudette Bazar

de toate, amestecate

Regina Buburuza

E bine sa lasi in urma ta si altceva in afara de un schelet. Chiar si un pamflet.

Caiet pentru şcoala de...acasă

Joacă, şcoală şi terapie...acasă

%d blogeri au apreciat asta: